Psychotic dreams: Amintiri - partea a2a

Dupa cum scriam in ultimul post pe tema asta, dupa liceu am intrat la medicina in Cluj. M-am bucurat enorm nu numai pentru ca am intrat la facultate, dar si pentru ca facultatea era la 5 ore distanta de acasa, ceea ce pentru mine insemna o lume noua si libertate, asa ca m-am mutat in lumea asta noua plina de entuziasm, energie si optimism. Nu conta ca stateam intr-un camin depresiv cu inca 3 colege de camera, in care aveam apa calda numai 2 ore pe zi si pentru care trebuia sa stam la coada la dusuri, ca aveam gandaci si furnici misundand peste tot sau ca aveam un asistent inspaimantator la Anatomie care ne teroriza de 3 ori pe saptamana de la 8 la 11 dimineata(pana atunci nu mai luasem atatia de 1 si atata de des). Dupa cum spuneam, nu imi pasa de toate astea si eram hotarata sa continui sa cant.

Am inceput sa cant cu chitara pe strada in fata la Libraria Universitatii, dar numai de cateva ori. Se castiga chiar foarte bine dar era cam frig si cam obositor. Asa l-am cunoscut pe Mihnea de Luna Amara, care canta si el undeva mai jos, pe Eroilor, daca nu ma insel:). Am inceput sa devin cunoscuta printre colegi pentru faptul ca stiam sa cant la chitara o gramada de cantece folk si nu numai, asa ca eram chemata la tot felul de intruniri impreuna cu chitara, sau faceam pur si simplu seri folk impreuna cu colegii.

O amica mi-a spus despre un cenaclu folk la Casa Studentiilor si de curiozitate am mers acolo intr-o seara. Asa l-am cunoscut pe Vic, un basist care canta pe vremea aia in cenaclul mai sus pomenit si intr-o alta trupa rock. Mi-a spus ca au nevoie de inca o voce pentru trupa lor si daca ma intereseaza sa dau o proba. Evident ca ma interesa. Imi doream de mult sa cant intr-o trupa rock. Si asa am inceput sa cant rock. Trupa nu a supravietuit prea mult dar eu am prins gustul muzicii rock. Asa ca am dat anunt in Piata(ceva ziar saptamanal cu o gramada de anunturi gratuite) pentru a cauta o noua trupa, de data asta stiind clar ca vreau sa cant rock alternative. Au urmat cativa ani in care am cantat in diverse trupe, cu care nu am iesit din sala de repetitii (adeseori aceasta fiind un beci destul de rece si umed). A urmat si Wanna?, trupa cu care am avut concerte, am inregistrat un demo (pe care il puteti asculta aici: Wanna? demo ) si cu care a fost chiar fain din toate punctele de vedere.

Dupa mai putin de un an, trupa s-a destramat si eu am cam luat o pauza pe plan muzical, apoi am plecat in Franta pentru o bursa Erasmus (am cantat pana si acolo cu o trupa de francezi, dar fiind dat faptul ca a trebuit sa ma intorc in tara dupa 4 luni, trupa s-a topit).

M-am intors in tara dar a urmat o perioada de stres si lipsa acuta de timp pentru cautat trupe(ultimul an de faculta, licenta, mutat la Brasov inapoi la parinti:(, rezidentiat, picat rezi, stagiatura). Dupa perioada in Franta, am decis ca vreau sa plec din tara asa ca am inceput sa caut oportunitati de plecare din tara, mai ales dupa ce am picat rezi(am inceput sa caut tot felul de chestii incluzand au-pair si doctorate, asa, amestecat). Din fericire am fost chemata la un interviu pentru un doctorat in Germania si tot din fericire am trecut interviul si am obtinut pozitia mult visata in strainatate. Asa ca in 2005 mi-am facut bagajele si ma pregateam sa plec catre o noua destinatie, total necunoscuta, cu acelasi entuziasm si optimism pe care il am de fiecare cand incep ceva nou si plin de promisiuni...

...va urma....

On the Beach

Sa nu credeti ca am facut o obsesie pentru fotografiatul insectelor decedate...e pur si simplu mai usor sa le "prinzi" in poza decat pe alea vii. Asa ca din aceeasi serie ca si poza cu bondarul de mai inainte:Titlu: On the Beach

Rock of Love cu Bret Michaels

Postul asta e din categoria despre starurile rock ajunse la varsta a doua pe care am inceput-o cu Gene Simmons. De data asta o sa il "disec" pe Bret. Daca nu stiti cine e Bret Michaels (ceea ce e putin probabil), o sa va spun ca a fost unul dintre cele mai mari staruri rock din istoria glam-metalului prin anii 80', alturi de trupa lui, Poison. Fiind unul dintre cei mai sexy rockeri de pe vremea aia, a avut o gramada de fani femei. Glam-metalul se caracteriza prin par cat mai smotocit si pufos cu putinta, machiaj (da, la barbati), si pantaloni mulati (da, tot la barbati). Bret Michaels e imaginea perfecta a ceea ce a insemnat glam-metalul:

Au trecut cativa ani de atunci, Bret(45) a inceput cariera solo, si pot spune ca nu e rau deloc. Tipul chiar stie sa cante rock si e un muzician foarte talentat. Oricum, a cam iesit din atentia publicului. Asa ca atunci cand VH1 i-a oferit sa faca un show in genul Flavor of Love sau The Bachelor (in care ideea e ca vreo 20 de femei concureaza pt un barbat), a acceptat. Si asa s-a nascut Rock of Love.

Ce se intampla in Rock of Love: 20 de gagici cat mai rockerite posibil se muta impreuna cu Bret intr-o casa si practic concureaza timp de 2 saptamani ca sa il cucereasca pe Bret. Evident ca toata faza e numai TV chiar daca se numeste reality-TV, dar trebuie sa recunosc ca urmaresc show-ul si ca mi se pare distractiv:). Anul trecut a fost primul sezon, Bret a ales-o pe tipa aia cu parul roz si frizura de arici:

Fiind dat ca "realatia" nu a mers (tipa zicea ca Bret nici nu a mai cautat-o dupa show), Bret cel cu inima franta e "nevoit" sa faca si al doilea sezon, el avand clar nevoie de ajutorul VH1 sa isi gaseasca femeie:). Si acum se deruleaza al doilea sezon pe care evident ca il urmaresc:).

O sa va spun cine a castigat si cum a decurs "relatia" si daca va avea loc si un al treilea sezon. Ok...cam atata despre Bret, va las sa ascultati "Go That Far", care e una dintre piesele lui de rezistenta:

Jenifer - Comme un hic

Muzica franceza a fost si ramane una din slabiciuniile mele. Sa fie limba care e una din limbiile mele preferate (nu dati cu pietre), sa fie stilul lor total diferit de restul lumii muzicale? Habar nu am. Ideea e ca incerc mereu sa adaug chestii noi la colectia mea de muzica frantuzeasca. Iata peste ce am dat recent:

Cersit a la Portugalia

M-am intors din vacanta portugheza si am venit cu o gramada de poze ca de obicei. Iata ce mi-a atras atentia: cersetorii potughezi. In Lisabona cersitul se face cu stil si cu schepsis, nu asa oricum. Nu se sta pur si simplu pe strada si se intinde mana. Cersetorul portughez apeleaza la mila trecatorului printr-o metoda foarte originala. Ce poate induiosa mai mult trecatorul (mai ales trecatorele ) decat un catelus plasat strategic(dati click pe poza sa vedeti expresia plina de jale a bietului animal....)?In poza urmatoare e numai catelusul , probabil cersetorul fiind in pauza de lucru:

Mini vacanta

Nu stiu daca pe cineva intereseaza asta, ca dupa reactiile inexistente am impresia ca vorbesc cu mine insumi, ceea ce e de altfel bine, ma face sa ma simt mai putin singura:). Oricum , sunt plecata pana miercurea viitoare iar blogul va lua o pauza (care e aproape la fel de lunga ca si existenta blogului, o saptamana). Pa!

Duffy - Mercy

Se pare ce britanicii se dau in vant dupa gagici care canta soul si au look cat mai retro posibil. Dupa Amy Winehouse (care e chiar misto) si Adele (pe care personal nu prea o agreez), vine randul lui Duffy, nu ratusca lui Disney, ci o alta tipa cu voce de jazz si look gen anii 60. Cantecul nu e rau si are ceva clape ce suna tot ca alea ce existau prin 60...
Duffy - Mercy

Gene Simmons - disperat dupa atentie?

Ce face starul rock ajuns la varsta a doua cand nu mai e centrul atentiei si poate mai vrea sa faca un ban? Nu, nu ati ghicit. Nu se apuca sa compuna muzica si sa scoata un alt album. Scoate un sex tape: usor si rapid de realizat, si mai ales o sursa rapida de bani:). Cel putin asa a facut recent Gene Simmons, pe care cel mai multi dintre noi il stim ca si The Demon din trupa Kiss

Si nici macar nu are ca si protagonista pe partenera lui de peste 20 de ani, Shanon, ci ceva fotomodela.

Partea cea mai haioasa e ca din ce preview-uri exista pe net caseta pare un turn-off total. Evident, nu e cazul celora carora li se pare fain sa vada un tip vopsit, la vreo 60 de ani (cel putin isi pastreaza tricoul pe el) in plina actiune.

Orasul ucide

Tema: Macro
Titlu: Orasul ucide

Psychotic dreams: Amintiri partea1

De cantat, cant de multa vreme. Imi amintesc vacantele de vara de la bunici cand ne jucam, noi, fetele, de-a festivalul Mamaia pe treptele de la pridvor. Cred ca cel mai mult imi placea sa fiu Laura Stoica:). Apoi a urmat corul scolii in care eram vocea 1 si profesoara ma lauda ce frumos cant si ma punea in primul rand ca sa ma aud. Bunica-mea zicea ca nu am voce, ca nu cant asa ca si Angela Similea de exemplu. Dar eu nu m-am descurajat. Am inceput sa cant cu o trupa folk la Palatul Copiilor si am invatat sa zdrangan un pic la chitara.
.
A fost o perioada chiar misto, oamenii din trupa fiind foarte faini. am avut parte de multe cantari si distractie. Imi amintesc de vacanta aia la mare, prima data la 2 mai, in care am mers cu trupa (mai exact eu, inca vreo 4 baietii si profa).

Parul meu nebun din poza se datoreaza unui permanent, pe atunci in mare voga (aratam ca un arici cu chitara). Am avut un succes nebun in 2 mai cu chitarile noastre. Cantam si pe cateva voci, eram meseriasi. Apoi am dat de rock, ascultam Nirvana, Queen si alte chestii soft. Si mai apoi am dat de Cranberries si atunci am avut revelatia. M-am gandit, de ce sa nu imi compun si eu propriile piese?

A venit clasa a XII-a, mama nu mi-a mai dat voie sa merg la repetitii, pe motiv de meditatii, intrat la facultate si BAC, dar asta nu a dus decat la faptul ca in loc sa cant cu trupa, cantam acasa, ore in sir. A fost o perioada foarte constructiva de altfel. Am inceput sa cant mult Cranberries si am inceput sa imi scriu primele cantece. Inca mai am caietul ala cu cantece din liceu, in care sunt toate cantecele folk, cantecele mele si alte cantece la care "scosesem" acordurile. Ai mei se cam temeau ca o sa pic la examenul de admitere din cauza "lalaieliilor" mele. Dar ei nu stiau cat de mult imi doream sa intru si sa plec de acasa, sa simt "libertatea", sa imi caut o trupa etc:). Asa ca m-am pus cu burta pe carte in mod serios si am intrat la medicina la Cluj...

...va urma...

Battle for Middle-Earth

Dintre cei care ma cunoasteti stiti deja ca sunt fan Tolkien si mai ales tot ce inseamna Lord of the Rings. Asa ca nu trebuie sa va mire ca am pus mana pe jocul asta de cum l-am vazut:). E un joc de strategie...ideea faina e ca poti lupta atat pt fortele binelui cat si pt Saruman. Ce mi-a placut e folosirea vocilor din film si a imaginilor din film din loc in loc. Toti eroii din film sunt prezenti si poti juca cu fiecare din ei separat. O chestie delicioasa e cand Legolas si Gimli se apuca sa numere victimele, asa ca in film: 1, 2, 3.....Momentan nu am ajuns foarte departe, am trecut de Moria si Lothlorien cu Fratia Inelului si am batut tot ce am apucat in Rohan:).

Jocelyn Wildenstein sau copii, nu va jucati cu chirurgia plastica!

Daca nu stit cine e Jocelyn Wildenstein nu e nimic, ca nici eu nu stiam pana nu am vazut o fotografie recenta a ei. De fapt individa asta nu a facut absolut nimic deosebit in viata ei exceptand faptul ca a cheltuit in jur de 4 milioane de dolari pe chirurgie plastica atunci cand sotul putred de bogad a inceput sa o insele cu foromodele de 20 de ani (ea avand 50). Pana aici inca nimic deosebit, dar treaba e ca chirurgia plastica nu s-a dovedit foarte folositoare in cazul ei.
Mda, asta m-am gandit si eu...4 milioane de dolari pt asta? Si sotul tot a continuat sa o insele pana cand s-a curatat recent, de cancer...

Tarja vs. Nightwish

Acum ceva vreme formula de succes Nightwish s-a destramat, mai exact Tarja parasea trupa. A fost ditai scandalul, fanii erau distrusi..in fine..live goes on. Adica Tarja a scos un album solo iar baietii de la Nightwish au gasit alta gagica si au scos si ei un album. Care suna mai bine?

Aici e Tarja Turunen cu "I Walk Alone"


Si aici sunt cei de la Nightwish in noua formula cu "Amaranth"


Personal Tarja imi suna mai bine...dar va las pe voi sa decideti...

Lost

Tema: A funny one
Titlu: Lost

Amy Winehouse - my top 5

Fie ca iti place sa asculti soul si jazz, fie ca nu, muzica lui Amy nu are cum sa iti treaca neobservata pe langa urechi. Vocea e aparte iar muzica cu siguranta nu se poate numi mediocra. Al doilea album al lui Amy, "Back to Black", a dat pur si simplu lovitura. De pe albumul asta o sa fac un top 5 al preferintelor personale.
Locul 5:
Avem o Amy emaciata, distrusa de abuzul de droguri, dar vocea e acolo.
"Tears Dry on Their Own"


Locul 4:
Un clip foarte retro
"Love Is a Losing Game"


Locul 3:
E de fapt primul single de pe albumul Back to Black, a inregistrat un succes enorm. Clip si versuri foarte misto. E primul clip in care vedem noua freza, tip cuib de cioara..sau nu stiu cum naiba sa o numesc. Ea o numeste retro:). In ciuda versurilor, Amy tot a ajuns in rehab (reabilitare), si cred ca bine a facut, ca dupa cum mergea treaba(droguri, spitale) nu ii dadeam o durata de supravietuire prea lunga.
"Rehab"


Locul 2:
Asta e melodia care da si numele albumului, suna foarte misto. Imi aminteste de una din numeroasele aparitii ale lui Amy din 2007 in care a fost varza, nu si-a amintit versurile si a sunat naspa, fiind probabil pe alcool sau droguri sau ambele.
"Back to Black"


Locul 1:
Melodia asta m-a obsedat o perioada buna de timp si inca o ascult cu mare placere.
"You Know I'm No Good"


Si in final un bonus de pe primul album, "Frank", aparut in 2003. Aici avem o Amy cu un par si corp normal, probabil inainte sa il fi cunoscut pe sotul Blake(in prezent aflat in inchisoare) si sa se apuce de droguri si alte chestii daunatoare.
"Fuck Me Pumps"


Si aici o poza ca sa vedeti ce s-a intamplat cu Amy intre primul si al doilea album:

Tomb Raider - Legend

Am fost vineri in magazinul de electronice cu scopul sa cumpar un cadou pt prietenul meu si am scanat oleaca sectiunea de jocuri pt PC. Iata ce mi-a picat sub nas. Acum ceva vreme (ceva anisori buni) eram foarte pasionata de Tomb Raider si am jucat cam tot ce am prins pana la Tomb Raider Chronicles. Atata de tare mi-a placut Tomb Raider incat a avut ceva efecte adverse printre care enumar 2 vacante de vara in care nu am facut mai nimic altceva si din care imi amintesc doar ca am alergat foarte mult cu Lara Croft. Oricum , nostalgia m-a napadit si am decis sa imi cumpar DVD-ul cu Tomb Raider Legend. Azi l-am inaugurat si sunt foarte incantata pana acum ( nu am ajuns foarte departe). Grafica e misto, Lara Croft face noi smecherii (preferata mea e cum se tine in maini si se da peste cap cand se urca la un alt nivel) si PDA-ul din dotare e chiar meserias. Screenshot ca sa va faceti o imagine:

Lara arata mai bine ca niciodata. Si daca nu ma credeti aici aveti o evolutie a caracterului de-a lungul timpului(din 1996 pana in 2007).
Cu alte cuvinte procesul de imbatranire poate fi si o chestie pozitiva in cazul unora.