Psychotic Dreams - The Last Chapter

sau Alcoolul dauneaza grav ... (aici se poate completa cam orice).

Ultima data cand am scris pe blog despre trupa Psychotic Dreams eram intr-o faza in care imi dadeam seama ca ceva nu e in regula dar totusi mai aveam entuziasm si optimism. Saptamana trecuta in schimb acestea au fost reduse la 0. Ce s-a intamplat intre timp? Chitaristul a inceput in mod constant sa bea la repetitii, si aici nu ma refer la ceva berici, ci chestii tari gen Jägermeister si Jack Daniels. Nici asta nu ar fi fost o problema daca nu l-ar fi impiedicat sa fie coerent in a canta si a-si pierde controlul. Treaba asta a inceput in urma cu cateva luni, cand de fapt am si incercat sa rationez cu el pe tema asta, la care mi s-a promis ca evident nu o sa se mai repete. Evident ca chestia s-a repetat si nu o data, sau de cateva ori ci la fiecare repetitie, exceptie fiind repetitiile cand tipul venea treaz. Trupa stagna, sau mai degraba involua, pentru ca nu eram in stare nici macar sa repetam toata cantecele intr-o repetitie si perspectivele in situatia mentionata nu erau prea roze. De ce mi-a luat atata timp sa ma las de trupa? In primul rand cu ceilalti ma intelegeam foarte bine si in al doilea rand cantecele noastre erau foarte misto si e greu sa renunti la ceva la care ai lucrat cu atata pasiune un an de zile. Perioada de agonie a fost in schimb incheiata saptamana trecuta, cand evident ca tipul s-a abtiguit din nou si a urlat destul de agresiv la mine ca de ce nu vreau sa incerc nu stiu ce idee de a lui (desi o incercasem deja de 2 ori :) ). Ei, treaba asta mi-a taiat orice pofta de a mai canta, si colegul in loc sa isi ceara scuze, sustinea sus si tare ca el nici macar nu a strigat, ca mi s-a parut mie. Nu mi-a mai ramas nimic de facut decat sa imi impachetez microfonul si cablul si sa plec. In prima seara am fost in soc, pentru ca dupa cum am mai zis nu e usor sa renunti la ceva la care lucrezi de un an de zile, dar in zilele urmatoare am realizat ca am luat decizia cea buna. Pentru ca nu puteam schimba o persoana care poate nici nu isi dadea seama ca are nevoie de o schimbare. Am primit si un email cu scuze dupa vreo cateva zile in care incerca sa justifice de ce a strigat la mine (problema alcoolului nu era deloc mentionata). Dar pentru mine perioada Psychotic Dreams a luat sfarsit si nu mai vreau sa ma intorc acolo. Asa ca am inceput sa caut o noua trupa sau proiect si chiar sa ma apuc de invatat productie muzicala. Dar asta e o alta poveste pe care o sa vi-o zic altadata.
..va urma...

Psychotic Dreams: blestemul basistilor

Ramasesem la cum cei din actuala trupa ma sunasera sa ma intrebe daca nu ma intereseaza sa cant cu ei. Am zis ca pot sa incerc cel putin. M-au chemat la repetitii si m-am dus relaxata. Acolo surpriza: mai chemasera inca o tipa, vroiau sa faca ceva gen auditii sau naiba stie. Destul de ciudat in tot cazul, nu prea mi-a placut. Au inceput sa cante ca sa ne arate cam cum suna ei, sunau bine, dar tipa cealalta a declarat ca pentru ea sunt mult prea duri si s-a tirat. Eu in schimb am incercat sa improvizez ceva cu ei si apoi le-am aratat si unul dintre cantecele mele si impresiile au fost pozitive de ambele parti asa ca a ramas sa incercam sa cantam in continuare impreuna. Apoi am lamurit si misterul de ce chemasera 2 vocaliste in acelasi timp: vocalul lor, de care nu le prea placea, era o saptamana in concediu, iar ei profitau fara jena sa isi caute alt vocal in timpul asta, si nefiind prea mult timp, ne-au chemata pe amandoua in aceeasi repetitie. Fostul vocal urma sa fie anuntat ca a fost inlocuit (foarte fina miscare, le-am spus dupa ceva vreme ca mi s-a parut naspa ce i-au facut saracului Tony).

Am inceput sa repetam impreuna. Treaba mergea bine, am inceput sa lucram o gramada de cantece noi care sunau chiar foarte fain. Dupa care de la un moment treaba s-a incetinit: repetam numai o data pe saptamana si aveam mereu la fiecare repetitie probleme ca basistul care nu isi mai amintea exact cum era o piesa sau cealalata. Am hotarat ca ar fi necesar sa ne intalnim de 2 ori pe saptamana. Basistul ne-a anuntat ca el nu poate veni de 2 ori. Au inceput atunci problemele. Roger (basistul) nu putea veni de 2 ori dar nici nu repeta cantecele acasa, plus ca incepuse sa nici nu mai vina cateodata fara sa ne anunte in prealabil, asa ca ne aflam intr-un punct mort de la care nu prea vedeam cum o sa continuam. Noi,ceilalti, am decis ca ar fi bine sa ne cautam alt basist. Dupa "bunul" lor obicei ei vroiau sa o faca pe ascuns, fara ca Roger sa stie. Am facut treaba asta o data dar le-am zis ca mi se pare aiurea. Trebuie sa il anuntam pe Roger ca renuntam la el si cu asta basta. Si Roger a fost anuntat. A urmat una dintre cele mai naspa perioade: cautam basisti, am pus anunturi peste tot, ne intalneam cu ei si rezultatul a fost acelasi, nu gaseam pe nimeni. Ba erau ei foarte jale si nu erau in stare sa repete nici 4 note, ba nu le placea lor muzica ca era prea dura sau mai stiu eu ce, ba efectiv nu ne potrivem de nici o culoare. Au trecut asa vreo 2 luni in care incepuse sa ne dispara motivatia de a mai cauta pe cineva. Ne intalniseram cu cel putin 10 oameni in timpul asta. Trebuie sa mentionez ca eu am avut mereu mai mult sau mai putin ghinion cu basistii din fostele mele trupe, punctul culminant fiind cand am inregistrat ceva demo, si ne aflam in studio iar basistul nostru nu isi facea aparitia. Dupa ce l-am asteptam o gramada de vreme, ne-am hotarat sa il cautam in camin. Unde, surpriza, domnul basist dormea neintors dupa ceva chef ce se desfasurase cu o seara inainte. In fine, sa ne intoarcem la trupetii nostri actuali.
Dupa perioada aia de 2 luni in care ne cam saturasem sa cautam, chitaristului (Joachim) i-a venit ideea sa il intrebe pe prietenul lui de o viata, un basist extraordinar de altfel, daca nu vrea sa faca un jam-session cu noi. De ce i-a luat atata timp pana cand sa se gandeasca la Rick? Rick devenise de curand bunic:) si mai canta inca intr-o trupa de hardcore dar care nu ii placea in mod deosebit. Oricum Rick e venit, si apoi a mai venit o data, si am inceput sa cantam in mod regulat cu el. Rick e cel mai bun basist cu care am cantat vreodata, fara exagerare. Pe langa faptul ca tehnic e extrem de bun, e si foarte creativ, compune melodii foarte misto la bas. Asa ca Rick a ramas pana in ziua de azi cu noi in trupa. Dar au aparut intre timp alte probleme...

...va urma...

Psychotic Dreams - Cautarea

Ultimul post pe tema asta l-am scris acum ceva vreme. Ramasesem la cum am ajuns eu in Germania acum 3 ani si incepusem o noua viata cu mult optimism desi habar nu aveam ce ma asteapta. Tot felul de vise circulau in capul meu incluzand si cautarea unei noi trupe. Dar realitatea m-a izbit rapid. Urma sa intru intr-un mediu nou despre care nu stiam nimic, laboratorul si urma sa dau examene eliminatorii din ceva ce nu aveam mai deloc habar. Perspectivele nefiind prea roze, si eu nevroiand sa ma intorc in tara prea curand din cauza unor examene picate m-am pus serios pe treaba in laborator si studiind.

Treaba asta cu examenele si cu stresul m-a tinut foarte ocupata ceva vreme si nu prea imi statea capul la muzica. Incepusem sa renunt la ideea de a mai canta intr-o trupa pana cand l-am cunoscut pe viitorul meu sot care m-a convins ca ar fi pacat sa piarda lumea asa o persoana "talentata" ca si mine:)... asa cam-am pus pe cautat o noua trupa. Am pus anunturi intr-un loc din oras unde a fost mai demult o baza militara americana iar acum e plin de trupe care repeta. Am pus un anunt pe net, am raspuns la altele care erau deja pe acolo. Trebuie sa va marturisesc ca a gasi o trupa pe gustul tau, cu care sa te potrivesti din punct de vedere muzical, ca si orar, ca si ce visuri ai si ca si personalitate e al naibii de greu, poate mai greu decat sa iti gasesti un partener de viata:) (glumesc). Sunt o gramada de muzicieni foarte talentati care nu merg mai departe din motivele enumerate mai sus. Sau trupe care se destrama tot din aceeasi cauza. Dar ideea e sa nu te descurajezi si sa continui sa cauti. La inceput am dat de un chitarist care avea sala de repetitii si avea un tobar, dar ala era plecat pentru un an in Norvegia. Am inceput sa repetam impreuna si sa cautam basist dar cautarea nu a fost prea eficienta si ne-am plictisit rapid sa cantam in 2. Am mai gasit apoi o trupa de gagici din Frankfurt care cantau exact ce imi place mie, dar lor insa nu prea le-a placut de mine(cred ca principala cauza era ca eram din Giessen, cam la o ora departare de Frankfurt). A urmat o trupa de funk din Giessen, oameni foarte faini, muzica misto, dar din pacate nu era ce visam eu sa fac, asa ca dupa o perioada m-am lasat pagubasa. Apoi au venit o trupa de rock dintr-un satuc in apropiere de Giessen. La prima vedere a fost nemaipomenit, oamenii stiau sa cante, nu gluma, parea ca ne potrivim de minune. Dupa cateva saptmani am descoperit ca erau genul de perfectionisti care nu termina niciodata o piesa. Propusesem eu o piesa care trebuia sa aiba 3 minute. Ei facusera o varainta de vreo 10 minute care nici aia nu era terminata, mai vroisau sa lucreze la ea. Mi-am dat seama ca nici aia nu e trupa pe care o cautam. Deja ma cam sictirisem de cautat, am luat o pauza, ma gandeam sa lucrez solo si atunci m-au sunat cei din actuala trupa (Psychotic Dreams) sa ma intrebe daca ma intereseaza sa cant cu ei....

va urma

Psychotic dreams: Amintiri - partea a2a

Dupa cum scriam in ultimul post pe tema asta, dupa liceu am intrat la medicina in Cluj. M-am bucurat enorm nu numai pentru ca am intrat la facultate, dar si pentru ca facultatea era la 5 ore distanta de acasa, ceea ce pentru mine insemna o lume noua si libertate, asa ca m-am mutat in lumea asta noua plina de entuziasm, energie si optimism. Nu conta ca stateam intr-un camin depresiv cu inca 3 colege de camera, in care aveam apa calda numai 2 ore pe zi si pentru care trebuia sa stam la coada la dusuri, ca aveam gandaci si furnici misundand peste tot sau ca aveam un asistent inspaimantator la Anatomie care ne teroriza de 3 ori pe saptamana de la 8 la 11 dimineata(pana atunci nu mai luasem atatia de 1 si atata de des). Dupa cum spuneam, nu imi pasa de toate astea si eram hotarata sa continui sa cant.

Am inceput sa cant cu chitara pe strada in fata la Libraria Universitatii, dar numai de cateva ori. Se castiga chiar foarte bine dar era cam frig si cam obositor. Asa l-am cunoscut pe Mihnea de Luna Amara, care canta si el undeva mai jos, pe Eroilor, daca nu ma insel:). Am inceput sa devin cunoscuta printre colegi pentru faptul ca stiam sa cant la chitara o gramada de cantece folk si nu numai, asa ca eram chemata la tot felul de intruniri impreuna cu chitara, sau faceam pur si simplu seri folk impreuna cu colegii.

O amica mi-a spus despre un cenaclu folk la Casa Studentiilor si de curiozitate am mers acolo intr-o seara. Asa l-am cunoscut pe Vic, un basist care canta pe vremea aia in cenaclul mai sus pomenit si intr-o alta trupa rock. Mi-a spus ca au nevoie de inca o voce pentru trupa lor si daca ma intereseaza sa dau o proba. Evident ca ma interesa. Imi doream de mult sa cant intr-o trupa rock. Si asa am inceput sa cant rock. Trupa nu a supravietuit prea mult dar eu am prins gustul muzicii rock. Asa ca am dat anunt in Piata(ceva ziar saptamanal cu o gramada de anunturi gratuite) pentru a cauta o noua trupa, de data asta stiind clar ca vreau sa cant rock alternative. Au urmat cativa ani in care am cantat in diverse trupe, cu care nu am iesit din sala de repetitii (adeseori aceasta fiind un beci destul de rece si umed). A urmat si Wanna?, trupa cu care am avut concerte, am inregistrat un demo (pe care il puteti asculta aici: Wanna? demo ) si cu care a fost chiar fain din toate punctele de vedere.

Dupa mai putin de un an, trupa s-a destramat si eu am cam luat o pauza pe plan muzical, apoi am plecat in Franta pentru o bursa Erasmus (am cantat pana si acolo cu o trupa de francezi, dar fiind dat faptul ca a trebuit sa ma intorc in tara dupa 4 luni, trupa s-a topit).

M-am intors in tara dar a urmat o perioada de stres si lipsa acuta de timp pentru cautat trupe(ultimul an de faculta, licenta, mutat la Brasov inapoi la parinti:(, rezidentiat, picat rezi, stagiatura). Dupa perioada in Franta, am decis ca vreau sa plec din tara asa ca am inceput sa caut oportunitati de plecare din tara, mai ales dupa ce am picat rezi(am inceput sa caut tot felul de chestii incluzand au-pair si doctorate, asa, amestecat). Din fericire am fost chemata la un interviu pentru un doctorat in Germania si tot din fericire am trecut interviul si am obtinut pozitia mult visata in strainatate. Asa ca in 2005 mi-am facut bagajele si ma pregateam sa plec catre o noua destinatie, total necunoscuta, cu acelasi entuziasm si optimism pe care il am de fiecare cand incep ceva nou si plin de promisiuni...

...va urma....

Psychotic dreams: Amintiri partea1

De cantat, cant de multa vreme. Imi amintesc vacantele de vara de la bunici cand ne jucam, noi, fetele, de-a festivalul Mamaia pe treptele de la pridvor. Cred ca cel mai mult imi placea sa fiu Laura Stoica:). Apoi a urmat corul scolii in care eram vocea 1 si profesoara ma lauda ce frumos cant si ma punea in primul rand ca sa ma aud. Bunica-mea zicea ca nu am voce, ca nu cant asa ca si Angela Similea de exemplu. Dar eu nu m-am descurajat. Am inceput sa cant cu o trupa folk la Palatul Copiilor si am invatat sa zdrangan un pic la chitara.
.
A fost o perioada chiar misto, oamenii din trupa fiind foarte faini. am avut parte de multe cantari si distractie. Imi amintesc de vacanta aia la mare, prima data la 2 mai, in care am mers cu trupa (mai exact eu, inca vreo 4 baietii si profa).

Parul meu nebun din poza se datoreaza unui permanent, pe atunci in mare voga (aratam ca un arici cu chitara). Am avut un succes nebun in 2 mai cu chitarile noastre. Cantam si pe cateva voci, eram meseriasi. Apoi am dat de rock, ascultam Nirvana, Queen si alte chestii soft. Si mai apoi am dat de Cranberries si atunci am avut revelatia. M-am gandit, de ce sa nu imi compun si eu propriile piese?

A venit clasa a XII-a, mama nu mi-a mai dat voie sa merg la repetitii, pe motiv de meditatii, intrat la facultate si BAC, dar asta nu a dus decat la faptul ca in loc sa cant cu trupa, cantam acasa, ore in sir. A fost o perioada foarte constructiva de altfel. Am inceput sa cant mult Cranberries si am inceput sa imi scriu primele cantece. Inca mai am caietul ala cu cantece din liceu, in care sunt toate cantecele folk, cantecele mele si alte cantece la care "scosesem" acordurile. Ai mei se cam temeau ca o sa pic la examenul de admitere din cauza "lalaieliilor" mele. Dar ei nu stiau cat de mult imi doream sa intru si sa plec de acasa, sa simt "libertatea", sa imi caut o trupa etc:). Asa ca m-am pus cu burta pe carte in mod serios si am intrat la medicina la Cluj...

...va urma...